Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: hidră (substantiv feminin) , hidro   
HIDRO- Element de compunere cu sensul „(care se referă la) apă” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hydro-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) apă”, „hidric”, „apos”, sau, în terminologia chimiei, „(care conține) hidrogen”. [Var. hid-, hidr-. / < fr. hydro-, cf. gr. hydor – apă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDR(O)1-, HID-, HIDAT(O)-, -HÍDRIC, -HIDRÍE, -HÍDRU elem. „apă”. (< fr. hydr/o/-, hyd-, hydat/o/-, -hydric, -hydrie, -hydre, cf. gr. hydor, -atos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIDR(O)2, -HIDRÓZĂ elem. „sudoare, transpirație”. (< fr. hidr/o/-, -hidrose, cf. gr. hidros)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HÍDRĂ, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule și, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, care, tăiate, creșteau la loc. [Var.: ídră s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÍDRĂ ~e f. 1) Animal nevertebrat acvatic, de talie mică, având corpul alungit și subțire, gura înzestrată la un capăt cu tentacule, iar la capătul opus cu o suprafață plană cu ajutorul căreia se fixează pe diferite obiecte. 2) (în mitologia antică) Șarpe uriaș cu mai multe capete care, fiind tăiate, regenerau. [Sil. hi-dră] /<fr. hydre, lat. hydra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Șarpe fabulos, închipuit cu șapte capete care creșteau la loc după ce erau tăiate și despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care crește inevitabil. ♦ Numele unei constelații. 2. Animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci și se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÍDRĂ s. f. 1. (mit.) șarpe uriaș, închipuit cu șapte capete, care, tăiate, creșteau la loc. 2. (fig.) nenorocire, rău care crește inevitabil. 3. animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc. (< fr. hydre, lat. hydra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hídră (hídre), s. f. – Monstru marin. Ngr. ὔδρος. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hídră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. hídrei; pl. hídre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române