HIDRODINÁMICĂ f. Ramură a hidromecanicii care se ocupă cu studiul legilor de mișcare a fluidelor; dinamica lichidelor. /<fr. hydrodynamique, germ. Hidrodynamik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDRODINÁMICĂ s.f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile mișcării lichidelor; dinamica fluidelor. [< fr. hydrodynamique, cf. gr. hydor – apă, dynamis – forță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
hidrodinámică s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidrodinámicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDRODINÁMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidrodinamică; propriu hidrodinamicii. Presiune ~că. /<fr. hydrodynamique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDRODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la hidrodinamică. [Cf. fr. hydrodynamique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDRODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la hidrodinamică. II. s. f. dinamica fluidelor. (< fr. hydrodynamique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hidrodinámic adj. (sil. -dro-) → dinamic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink