HIDROFOBÍE, hidrofobii, s. f. 1. (Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. (Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDROFOBÍE f. 1) Fobie față de apă. 2) Caracter hidrofob. [G.-D. hidrofobiei] /<fr. hydrophobie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDROFOBÍE s.f. 1. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. Teamă morbidă de apă (manifestată ca simptom al turbării, al tetanosului etc.). ♦ Turbare. [Gen. -iei. / < fr. hydrophobie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDROFOBÍE s. f. 1. proprietate a unui material de a fi hidrofob. 2. teamă patologică de apă (în tetanos, meningită, turbare). (< fr. hydrophobie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Hidrofobie ≠ hidrofilie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
hidrofobíe s.f. (sil. -dro-) → fobie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink