HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDRÓNIU s.m. (Fiz.) Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. [< fr. hydronium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDRÓNIU s. m. ion obținut din unirea protonului cu o moleculă de apă. (< fr. hydronium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIDRÓNIU s. (CHIM.) oxoniu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hidróniu s. m. (sil. -dro-) [-niu pron. -nĩu], art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (sil. -ni-ii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink