HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). ♦ Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIÉNĂ ~e f. Mamifer exotic de talie medie, de culoare brună, cu pete sau dungi întunecate, cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care se hrănește, mai ales, cu stârvuri. [Sil. hi-e-] /<fr. hyene, lat. hyaena
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIÉNĂ s.f. 1. Mamifer carnivor care trăiește în Africa și în Asia și se hrănește în special cu cadavre. 2. (Fig.) Om rău, feroce; om josnic. [Pron. hi-e-. / < fr. hyène, cf. gr. hyaina < hys – porc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIÉNĂ s. f. 1. mamifer carnivor din Africa și Asia, care se hrănește în special cu cadavre. 2. (fig.) om rău, feroce; om josnic. (< fr. hyène, lat. hyaena)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hiénă s.f. (sil. hi-e-), g.-d. art. hiénei; pl. hiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink