HIMÉN (HÍMEN), himene, s. n. Membrană care acoperă, la fetele v*****e, orificiul extern al v*******i. – Din fr., lat. hymen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIMÉN ~e n. (la v*****e) Membrana care acoperă capătul extern al v*******i. [Acc. și hímen] /<fr. hymen, lat. hymen, ~intis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIMÉN s.n. 1. (Anat.) Membrană, care acoperă orificiul extern al v*******i. 2. Himeniu. 3. (Fig.) Căsătorie. [Pl. -nuri, -ne, var. imen s.n. / < fr. hymen, lat., gr. hymen – membrană].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIMÉN1 / HÍMEN s. n. 1. membrană care acoperă orificiul extern al v*******i. 2. himeniu. (< fr. hymen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIMEN2(O)- elem. „membrană”, „himeniu”. (< fr. hymén/o/-, cf. lat., gr. hymen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
himén/hímen s. n., pl. himéne/hímene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink