HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adv.) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIMÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de himere; propriu himerelor. 2) și adverbial Care este lipsit de bază reală; fondat de himere; închipuit. Visuri ~ce. /<fr. chimérique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIMÉRIC, -Ă adj. 1. Bazat pe himere; închipuit, irealizabil, iluzoriu. 2. (Adesea adv.) Ca de himeră, fantastic. [Var. chimeric, -ă adj. / cf. it. chimerico, fr. chimérique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIMÉRIC, -Ă adj. 1. lipsit de orice temei bazat pe himere; închipuit, irealizabil. 2. (și adv.) fantastic. (< fr. chimérique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIMÉRIC adj. v. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
himéric adj. m., pl. himérici; f. sg. himérică, pl. himérice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink