HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, despre cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșealăVezi nota 1 izvorâtăVezi nota 2 din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIPERCORÉCT ~tă (~ți, ~te) (despre modul de exprimare) Care ține de hipercorectitudine; referitor la hipercorectitudine. /<fr. hypercorrect
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIPERCORÉCT, -Ă adj. (Despre pronunțări, grafii, forme gramaticale) Care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. [< fr. hypercorrect].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIPERCORÉCT, -Ă adj. (lingv.) formă ~ă = hiperurbanism. (< fr. hypercorrect)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hipercoréct adj. → corect
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink