HIPERURBANÍSM, hiperurbanisme, s. n. Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice, forme gramaticale, accentuări sau grafii necorecteVezi nota, datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterarăVezi nota; formă care rezultă din acest fenomen. – Din fr. hyperurbanisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIPERURBANÍSM ~e n. 1) Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice, forme gramaticale, accentuări sau grafii necorecte, datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterară. 2) Formă care rezultă din acest fenomen. /<fr. hyperurbanisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIPERURBANÍSM s.n. Schimbare a formei corecte a unui cuvânt datorită unei analogii greșite și din dorința de a-l face să aibă un aspect mai literar; hipercorectitudine. [< fr. hyperurbanisme, cf. gr. hyper – în exces, lat. urbs – oraș].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIPERURBANÍSM s. n. schimbare a formei corecte a unui cuvânt datorită unei analogii greșite și din dorința de a-l face să aibă un aspect mai literar; formă care rezultă din această schimbare. (< fr. hyperurbanisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIPERURBANÍSM s. (LINGV.) hipercorectitudine, formă hipercorectă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hiperurbanísm s. n. (sil. mf. -per-), pl. hiperurbanísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink