HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIPOACUZÍE s.f. Slăbire a acuității urechii, a auzului; surditate. [Pron. -po-a-, gen. -iei. / < fr. hypoacousie, cf. gr. hypo – sub, akouein – a auzi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIPOACUZÍE s. f. hipoestezie a auzului. (< fr. hypoacousie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hipoacuzíe s. f. (sil. -po-a-), art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink