HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (Rar; în mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIPOCENTÁUR s.m. Centaur. [Pron. -ta-ur. / < fr. hippocentaure, cf. lat. hippocentaurus, gr. hippokentauros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIPOCENTÁUR s. m. centaur. (< fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HIPOCENTÁUR s. v. centaur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hipocentáur s. m. (sil. -ta-ur), pl. hipocentáuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink