HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIPOFONÍE s.f. Amuțire a unui sunet. [Gen. -iei. / < fr. hypophonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIPOFONÍE s. f. amuțire a unui sunet. (< fr. hypophonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink