HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonire. – Din sl. hirotonija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIROTONÍE s. v. hirotonisire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hirotoníe (hirotoníi), s. f. – Ridicare în rang a clericilor. – Mr. hirotonie. Ngr. χειροτονία (Murnu 28). Sec. XVII. – Der. hirotoni (var. hirotonisi), vb. (a ridica în rang un cleric), din ngr. χειροτονῶ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink