Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIROTONÍRE s. v. hirotonisire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HIROTONÍ ~ésc tranz. v. A HIROTONISI.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE HIROTONÍ mă ~ésc intranz. v. A SE HIROTONISI.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIROTONÍ vb. v. hirotonisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hirotoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink