Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIROTONISÍRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfințire, (înv.) sfânțitură. (~ unui preot.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hirotonisíre s. f., g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV.] – Din sl. herotonisati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HIROTONISÍ ~ésc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE HIROTONISÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIROTONISÍ vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a(se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hirotonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoniseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink