HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din fr. histothérapie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HISTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament al unor boli cu ajutorul a diferite țesuturi. [Gen. -iei. / < fr. histothérapie, cf. gr. histos – țesut, therapeia – tratament].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HISTOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli bazat pe extracte tisulare. (< fr. histothérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HISTOTERAPÍE s. (MED.) terapie tisulară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
histoterapíe s. f. → terapie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink