HÓBOT, hobote, s. n. (Reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. – Din sl. hobotŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÓBOT s. v. cruce, feregea, văl, voal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hobót, hobóte, s.n. (reg.) 1. nas mare și diform. 2. botul saniei; botniță, cruce. 3. basmaua miresii după cununie; balț, broboadă, nemeteț, patilat, procov, savon, zăbranic, tulbent, tulpan, văl.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hóbot (hóbote), s. n. – 1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Văl de mireasă. – 4. Văl în general. – Var. obot. Sl. chobotŭ „bot” și „coadă” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompă”. – Der. înhobota, vb. (a pune vălul de mireasă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hóbot s. n., pl. hóbote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink