HOCHÍM, hochimuri, s. n. (Înv.) Ordin scris din partea sultanului. – Din tc. hŭkŭm.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hochím (hochímuri), s. n. – Ordin scris al sultanului. Tc. hüküm (Tiktin; DAR). Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hochím s. n., pl. hochímuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink