HÓGEA s. m. V. hoge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÓGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la mahomedani. [Var.: hógea s. m.] – Din tc. hoca
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÓGE ~i m. (la musulmani) Preot sau învățător. /<turc. hoța
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hóge, hógi, s.m. (pop.) 1. om înalt; prăjină. 2. d**c, naiba, diavol.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hóge (hógi), s. m. – 1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa. – Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a țipa). Din aceeași familie fac parte hogeghean, s. m. (înv., slujbaș turc), din tc. hocegian și hoget, s. n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hóge s. m., art. hógea, g.-d. art. hógii; pl. hogi, art. hógii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NASTRATIN HOGEA, personaj legendar, erou a numeroase povestiri populare și anecdote, de sursă arabă și persană, de unde a trecut în folclorul balcanic. Mesager al unei înțelepciuni milenare, înzestrat cu un acut simț al umorului, a ridiculizat avariția, lăcomia, mărginimea spiritului etc. În literatura română, povestirile și anecdotele despre N.H. au fost culese și versificate de Anton Pann în culegerea „Năzdrăvăniile lui N.H.”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink