Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ Fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din sl. hohotati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hohotí (hohotésc, ít), vb. – 1. A izbucni în rîs. – 2. A plînge zgomotos. Creație expresivă, cf. hihoti, chicoti. Se consideră în general că este der. din sl. chochotati „a rîde”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Această soluție este posibilă, dar cuvîntul sl. este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu rom. Pe de altă parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît „a izbucni în rîs”, pe cînd în rom. ideea de „rîs” sau de „plîns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteală, s. f. (rîs), cf. chicoteală.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hohotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hohotésc, imperf. 3 sg. hohoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hohoteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A HOHOTÍ ~ésc intranz. 1) A râde sau a plânge cu hohote. 2) fig. (despre spații întinse, păduri, văi) A produce sunete prelungi și răsunătoare care se aud departe sau de departe. /<sl. hohotati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink