HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care umblă mult și fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOINÁR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hoinár adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinári; f. sg. hoináră, pl. hoináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink