HÓLDĂ, holde, s. f. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold „iugăr”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÓLDĂ ~e f. 1) Teren agricol semănat cu plante de același fel (în special cerealiere). 2) mai ales la pl. Semănătură de grâu. [G.-D. holdei] /<ung. hold
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÓLDĂ s. 1. v. lan. 2. (la pl.) v. lanuri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hóldă (hólde), s. f. – Cîmp semănat, lan. Mag. hold „măsură, baniță” (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hóldă s. f., g.-d. art. hóldei; pl. hólde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink