HOLÍSM s. n. (Filoz.) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. – Din fr. holisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOLÍSM s.n. Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – întreg].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HOLÍSM s. n. concepție metafizică idealistă care susține principiul întregului asupra părților și al ireductibilității lui la suma elementelor componente. (< fr. holisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
holísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink