HOLOPATÍE s. f. 1. stare patologică generală exteriorizată prin modificări locale. 2. teorie potrivit căreia orice tulburare sau boală este consecința unei stări patologice generale. (< fr. holopathie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
holopatíe s. f., g.-d. art. holopatíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink