Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOLTÉI ~ m. Bărbat necăsătorit; burlac; celibatar. Viață de ~. /<ucr. holtjaj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOLTÉI s., adj. v. celibatar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HOLTEÍ vb. v. burlăci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Holtei ≠ familist
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
holtéi (holtéi), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
holtéi s. m., pl. holtéi, art. holtéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
holteí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink