HOMEOTELEÚTĂ s.f. Figură de sintaxă poetică, constând în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. [Pron. -me-o-te-le-u-, var. homeoteleuton s.n. / < fr. homéotéleute, cf. gr. h************n].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HOMEOTELEÚTĂ s. f. figură de sintaxă poetică, constând în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. (< fr. homéotéleute)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink