HOMÉRIC, -Ă, homerici, -ce, adj. Al lui Homer, privitor la Homer, în genul epopeilor lui Homer; p. ext. de proporții neobișnuite, grandioase. ◊ Râs homeric = râs puternic, de nepotolit. [Var.: oméric, -ă adj.] – Din fr. homérique, lat. homericus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOMÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține scriitorului antic grec Homer sau operelor lui; propriu lui Homer sau operelor lui. 2) Care este în maniera epopeilor lui Homer. 3) Care vădește măreție; grandios; monumental. ◊ Râs ~ râs zgomotos, cu hohote, greu de potolit. /<fr. homérique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOMÉRIC, -Ă adj. Al lui Homer. ♦ În genul epopeilor lui Homer; (p. ext.) măreț, grandios. ◊ Râs homeric = râs puternic, greu de oprit. [Var. omeric, -ă adj. / cf. lat. homericus, fr. homérique < Homer – mare poet epic grec din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HOMÉRIC, -Ă adj. 1. propriu lui Homer. 2. de proporții neobișnuite; măreț, grandios. ♦ râs ~ = râs puternic, zgomotos, cu hohote. (< fr. homérique, lat. homericus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
homéric adj. m., pl. homérici; f. sg. homérică, pl. homérice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink