HORÁIȚĂ, horaițe, s. f. Drum format în mod natural, prin circulație, între casele unei localități rurale. [Pr.: -ra-i-] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
horáiță (horáițe), s. f. – Drum, cale. Origine necunoscută. În Trans. de Nord. După Scriban, în legătură cu rut. gorá „munte”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
horáiță s. f. (sil. -ra-i-), g.-d. art. horáiței; pl. horáițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink