Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HORCĂÍT s. n. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură. – V. horcăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HORCĂÍT s. horcăială, horcăitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HORCĂÍT s. v. sforăială, sforăit, sforăi-tură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
horcăít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HORCĂÍ, hórcăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre muribunzi) A respira greu și cu zgomot. 2. (Reg.) A sforăi. [Var.: horcăní vb. IV] – Horc + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HORCĂÍ hórcăi intranz. 1) (despre muribunzi) A scoate sunete aspre, caracteristice, cauzate de mari dificultăți în respirație. 2) rar A produce sunete caracteristice în timpul somnului; a sforăi. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HORCĂÍ vb. a hârcâi, a hârâi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HORCĂÍ vb. v. sforăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
horcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. hórcăie, imperf. 3 sg. horcăía
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink