HORPĂIÁLĂ, horpăieli, s. f. Faptul de a horpăi. [Pr.: -pă-ia-] – Horpăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
horpăiálă s. f., g.-d. art. horpăiélii; pl. horpăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink