HOTÉL, hoteluri (hotele), s. n. Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). [Var.: otél s. n.] – Din fr. hôtel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOTÉL ~uri n. Local cu camere special amenajate pentru trai care se închiriază pe termen scurt mai ales călătorilor. /<fr. hôtel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOTÉL s.n. Clădire amenajată pentru închirierea de camere mobilate pe termen scurt mai ales călătorilor. [Pl. -luri, -le, var. otel s.n. / < fr. hôtel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HOTÉL s. n. clădire pentru închirierea de camere mobilate, pe termen scurt. (< fr. hôtel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HOTÉL s. (înv.) birt, ospel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hotél s. n., pl. hotéluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink