HRENÍȚĂ (HRÉNIȚĂ), hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). – Hrean + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HRENÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina aspră la pipăit, cu frunze dințate și cu flori mici, albe. /hrean + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HRENÍȚĂ s. (BOT.) 1. (Lepidium campestre) (reg.) urda-vacii. 2. (Lepidium sativum) creson, (rar) caprilemă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HRÉNIȚĂ s. v. cardama, gălbenea, năsturel, urda-vacii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hreníță s. f., g.-d. art. hreníței; pl. hreníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink