HRISTOITÍE s. f. (Înv.) Viață sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creștină). [Pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HRISTOITÍE s. v. credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hristoitíe (-íi), s. f. – Viață creștinească. Ngr. χριστοήθεια (Tiktin; Gáldi 196). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hristoitíe s. f. (sil. -to-i-), art. hristoitía, g.-d. hristoitíi, art. hristoitíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hristoitíe s. f., g.-d. art. hristoitíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink