HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HRÍȘCĂ f. 1) Plantă erbacee agricolă, cu frunze triunghiulare și flori mici de diferite culori, cultivată pentru semințele folosite în alimentație și în industrie. 2) Semințele acestei plante. Crupe de ~. /<ucr. hrețka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HRÍȘCĂ s. (BOT.; Fagopyrum esculentum) (reg.) tătarcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hríșcă, s. f. – Plantă erbacee meliferă, cu semințele comestibile (Fagopyrum esculentum). Rut. hrička, pol. hryczka, în parte prin intermediul mag. haricska (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 143; DAR). – Der. hrișcar, s. m. (insectă, Rhizotrogus solstitialis).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink