HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HRĂNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care hrănește; cu proprietatea de a hrăni; nutritiv. Substanță ~oare. /a hrăni + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HRĂNITÓR adj. consistent, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hrănitór adj. m.. pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink