HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÚDĂ ~e f. reg. Drum îngust (nepavat) în interiorul unui sat sau al unui oraș; uliță. /<sl. hadu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
húdă2, húde, s.f. (reg.) casă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
húdă s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink