HUHURÉZ, huhurezi, s. m. Numele a două păsări răpitoare de noapte, asemănătoare cu bufnița, fără smocuri de pene pe cap, care scot un strigăt caracteristic și trăiesc în scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco și urelensis). ◊ Expr. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, părăsit. A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineața. [Var.: (reg.) huréz s. m.] – Huhura + suf. -ez.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HUHURÉZ ~i m. Pasăre nocturnă răpitoare, asemănătoare cu bufnița, dar fără smocuri de pene pe cap, care trăiește în scorburi de copaci. ◊ A sta ca un ~ a sta singur, izolat, părăsit. /a huhura + suf. ~ez
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HUHURÉZ s. (ORNIT.; Strix) ciuf, ciuhurez, (reg.) huhurete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HUHURÉZ, huhurézi, s. m. ~ (din huhura + suf. -ez [DAR] sau din magh., prin încrucișare între huhog (= a striga [despre bufniță], a huhura) și bagoly (= cucuvea) [Cihac] sau din ciuhurez [Tiktin și Scriban])
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
huhuréz s. m., pl. huhurézi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HUHUREZ DE CÁSĂ s. v. strigă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cĭuhuréz m., pl. jĭ (d. cĭuh, cĭuhă cu suf. -rez, ca´n titirez). Vest. Un fel de bufniță mare cu doŭă moțurĭ, ca niște urechĭ (otus vulgaris orĭ strix otus). – Și cihurez, cĭuhurete; în Olt. cĭurez, în est (pin [!] asimilarea luĭ cĭu în hu) huhurez, în nord hurez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink