HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HUIDÚMĂ s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
huidúmă s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink