Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HULÍRE, huliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HULÍRE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, cle-vetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hulíre s. f., g.-d. art. hulírii; pl. hulíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HULÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HULÍ vb. v. blasfema.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HULÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A huli ≠ a lăuda
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
hulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 sg. și pl. huleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink