HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din fr. humérus, lat. humerus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÚMERUS ~și n. Os al brațului cuprins între umăr și cot. /<fr. humérus, lat. humerus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÚMERUS s.n. Osul brațului de la umăr până la cot. [< fr. humérus, cf. lat. humerus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÚMERUS s. n. 1. osul brațului de la umăr până la cot. 2. osul părții proximale a membrului toracic la animalele tetrapode. (< fr. humérus, lat. humerus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
húmerus s. n., pl. húmeruși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink