HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÚMUS ~uri n. Amestec de substanțe organice amorfe din sol, rezultat din descompunerea materialului vegetal și animal, care asigură fertilitatea acestuia. Sol bogat în ~. /<lat., fr. humus, germ. Humus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÚMUS s.n. Amestec de substanțe organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc. [< lat. humus, cf. fr. humus, germ. Humus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÚMUS s. n. amestec de substanțe organice provenind din descompunerea parțială, de către microorganismele din sol, a resturilor vegetale și animale. (< fr., lat. humus, germ. Humus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
húmus s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink