HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducătură. [Pr.: -că-ia-] – Hurducăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hurducăiálă s. f., g.-d. art. hurducăiélii; pl. hurducăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink