HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HURMÚZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hurmúz (hurmúzi), s. m. – 1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hurmúz (arbust) s. m., pl. hurmúzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hurmúz (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HURMÚZ1 ~i m. Arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe în formă de bobițe, cultivat ca plantă ornamentală. /<turc. Hurmuz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HURMÚZ2 ~uri n. 1) Imitație din sticlă a mărgăritarului. 2) Mărgea sau șirag de mărgele confecționate din astfel de sticlă. /<turc. Hurmuz n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hurmúzul-pământului s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink