HUZMETÁR, huzmetari, s. m. Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
huzmetár s. m., pl. huzmetári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink