Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
HÂC interj. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc respirația. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de cineva când sughiță sau când i se oprește brusc respirația). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hâc, hâci, s.m. (reg.) Pici, ghibirdic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hâc interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hîc interj. – Exprimă zgomotul unei căderi, ca și al sughițului și, în general, respirația gîfîită. Creație spontană, cf. sb., cr. hakati „a sufla” (Cihac, II, 133). – Der. hîcni, vb. (a plînge cu sughițuri, a gîfîi), rezultat dintr-o încrucișare cu icni; hîcîi, vb. (a gîfîi); hîcă, s. f. (necaz, grijă, supărare), explicabil prin sensul de „cauză de greutate respiratorie” (după DAR, în legătură cu mag. kökölni „despre animale, a merge cu spatele”).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink