HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areț.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
HÂRBÁREȚ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. d*******t.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hârbáreț adj. m., pl. hârbáreți; f. sg. hârbáreță, pl. hârbárețe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink