Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: hârcâi (verb) , hârcâit (substantiv neutru)   
HÂRCÂÍT s. n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRCÂÍT s. v. hârâială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârcâít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HÂRCÂÍ hârcâi intranz. A răsufla greu scoțând sunete răgușite, hârâitoare. ~ de mânie. /<Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÂRCÂÍ vb. v. hârâi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârcâí, hấrcâi, vb. IV (reg.) 1. a răsufla cu greu; a hârâi, a tuși înăbușit. 2. a zgâria un perete, a râcăi; a șurlăi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hârcâí vb., ind. și conj. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)