HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s. f. Zgomot răgușit și hârâitor, produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRÂIÁLĂ s. hârcâială, hârcâit, horcăială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink