Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂZÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schi-monosi, sluți, strâmba, urâți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hâzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hâzeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HÂD, HÂDĂ, hâzi, hâde, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. hyd.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂD hâdă (hâzi, hâde) Care provoacă repulsie prin caracterul său; foarte urât; hidos; dezgustător; scârbos. Om ~. /cf. ucr. hyd
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÂD adj. v. urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hîd (hấdă), adj. – Urît, diform, pocit. Sl. chudŭ „josnic” (Cihac, II, 138; Conev 97; cf. DAR), cf. sb., cr., slov. hud „rău”, rus. chudoi „rău”, chudo „rău”, pol. hydny „urît”. – Der. hîzenie, s. f. (sluțenie); hîdos, adj. (rar, oribil), formație artificială, în care se combină hîd cu hidos, adj., din fr. hideux. Rut. chyd „obiect respingător” ar putea proveni din rom. (Candrea, Elemente, 408).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hâd adj. m., pl. hâzi; f. sg. hâdă, pl. hâde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink