Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
hîț interj. – Indică o miÈ™care ritmică de legănat. – Var. hîța, huÈ›a, uÈ›a, iÈ›a. CreaÈ›ie spontană. – Der. hîță, s. f. (Banat, sanie); hîțîi (var. haÈ›i, hățăi, iÈ›a, huțăi), vb. (a scutura; a hurui; a agita, a miÈ™ca), cf. bîțîi; hîțîna (var. hîțina, hîțîni), vb. (a scutura, a hurducăi) cu suf. expresiv -na; hîlțîna (var. hîlțîni), vb. (a hurducăi), cu l expresiv, cf. sgîlțîna; hîrÈ›, interj. (exprimă efortul care se cere pentru a scutura sau deplasa un obiect greu); huță, s. f. (leagăn, scrînciob); huiÈ›, s. n. (Trans., a legăna); huÈ›una (var. huțîna, huÈ›ina), vb. (a scutura; a legăna); huÈ›uÈ›, s. n. (leagăn, scrînciob); huÈ›uÈ›a, vb. (a legăna); huÈ›upi, vb. refl. (a se strădui, a face un efort); hutupi, vb. (a împinge, a alunga); heață, s. f. (Trans. de Sud, vargă, joardă); hîțînătoare (var. huÈ›unătoare), s. f. (scrînciob); (h)oÈ›opină (var. huÈ›upină), s. f. (mîrÈ›oagă; femeie rotofeie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink